Cât m-am ferit de ele! M-am ferit fără să știu despre ce e vorba, ca tot omul care se sperie de necunoscut. Dar acum, după ce pandemia m-a împins frumușel de la spate, sunt complet entuziasmată de noile oportunități de dezvoltare a atelierului! Și iată de ce:

• Online-ul primește ușor cursanți din toată țara și din afară (un pic mai dificil cu fusul orar)
• Online-ul permite detalierea fiecărui aspect al fiecărei etape de dezvoltare a aluatului, pentru că se poate întinde degajat pe parcursul a două sau chiar trei zile, fără schimbări masive de program zilnic și fără oboseală. Nici pentru mine și nici pentru cursanți.
• Online-ul este în mod paradoxal și complet neașteptat, mai intim, mai bogat în rezultate, mai temeinic și mai eficient decât unul live. Nu mai vorbesc de păstrarea ușoară a legăturii rapide create între noi în timpul atelierului
• Online-ul îmi permite să văd rezultatele muncii noastre… ❤…nu primesc ca până acum, doar cuvinte și descrieri drept feed-back, ci primesc imagini și zâmbete, văd multe pâini, rotunde, ovale, baghete, crestate sau crăpate, cu urechi sau netede, albe sau negre, felii cu găuri și felii compacte…raiul unui brutar, adică ?

O să las totuși aici două comentarii, pentru că sut reprezentative și pentru că mi-au făcut inima să tresalte când le-am văzut pe peretele de mesaje:

• Pana acum munceam ca un caine – cu autoliza, framantat o jumatate de ora, laminare si vreo 3,4 S&F. Cu aceasta reteta nici nu simti ca faci paine, e o placere. Unde mai pui ca rezultatul final, este asemanator. 🙂
• “E ceva sfânt pt mine” imi zice fetița strangand la piept un colț din baghetele ei 🙂 ❤ își aduce aminte multe ce a auzit  de la d-voastra, ii tot povestește soțului:)   – fetița a stat aproape tot timpul în brațele mamei, cu una dintre căști în ureche, și a făcut și ea aluatul ei

Așa cum spuneam la început, cât m-am ferit de online și cât de încântată sunt acum!… ceea ce vă doresc și vouă: oportunități noi, puncte noi de vedere și muncă mai eficientă & plăcută 🙂