Monthly Archives: August 2013

Despre sare

George Ohsawa (Zen macrobiotic, ed. de Vest 2002):

“Sunt extrem de surprins să constat că medicina modernă manifestă o teamă de sare, cu toate că nu se bazează pe niciun fel de date ştiinţifice. Funcţia cea mai importantă a corpului nostru se bazează pe un bun echilibru dintre sodiu şi potasiu în sânge şi mai ales în creier. În plus, omul a creat o civilizaţie datorită descoperirii focului şi a sării, considerate ca bunul cel mai de preţ al vieţii noastre încă de la începuturile istoriei. “Salariul” se plătea în sare, Isus spunea că trebuie să fim sarea pământului. Dacă sângele nostru este prea sărac în sare, suferim de acidoză. Astfel că ne putem întreba de unde provine o asemenea teamă de sare, dacă nu de la o superstiţie.”

sare-de-mare-neiodata

Adăugarea în mâncare a unei prize de sare marină nerafinată şi neîmbogăţită, este deci un principiu al macrobioticii.

Două gemene

Două gemene, una albă şi una neagră. Aceeaşi formulă, dar făinuri diferite: cea albă e cu făină 650 şi maia pregătită cu făină 650, cea neagră e cu făină integrală şi maia pregătită cu făină integrală.

Făina albă am primit-o de la Adi, adusă direct de la ţară. O făină minunată, gălbioară, curată. Diferenţa dintre făina de la o moară de ţară şi cea de la o moară industrială e ca diferenţa dintre laptele de ţară şi cel industrial: unul e mai gras, mai galben, mai dulce. Dacă aveţi intrare la o moară de ţară, sunteţi norocoşi.

Făina integrală e ca întotdeauna, cea produsă de Naturalia.

Formula e următoarea:

– făină de grâu 100%

– maia de grâu 30%

– apă 70 %

– sare 2%

– tărâţe de ovăz 30%

Procedura:

Se pregăteşte maiaua cu 6-12 ore înainte. Din maiaua-mamă hrănită 1:4:4 cu făină albă sau integrală, se obţine maiaua lichidă de care avem nevoie pentru pâinea albă, respectiv integrală. Pe timp de vară, în 6 ore maiaua se umple cu aer suficient ca să treacă testul plutirii. Pe timp de iarnă, lăsată la fel la temperatura camerei, maialei îi trebuie între 8 şi 12 ore ca să ajungă la maturitate.

Când vine timpul să facem pâinea, amestecăm întâi tărâţele de ovăz cu apa, în vasul în care vom pregăti aluatul. Aşteptăm 2 minute, apoi adăugăm restul ingredientelor şi amestecăm bine, vreme de 3-4 minute. Fără autoliză de data asta. Verificăm hidratarea după ce toată făina s-a umezit, şi dacă mai e nevoie (făină integrală sau foarte uscată), adăugăm apă, până la 10% din cantitatea iniţială. Acoperim vasul cu capacul său, sau îl băgăm cu totul într-o pungă de plastic şi lăsăm aluatul să fermenteze la temperatura camerei 2 ore jumătate, timp în care facem 2 împăturiri la intervale egale de timp.

Urmează o preformare şi după 20 de minute modelarea aluatului în forma dorită, în funcţie de bannetonul pe care vrem să-l folosim. Lăsăm la dospit aluatul format, aflat în bannetonul acoperit cu plastic, timp de alte 2 ore.

În cuptorul preîncins (3 sferturi de oră pentru piatră, 20 de minute pentru vasul de ceramică) se pune aluatul la copt (cu aburi 3 minute în cazul pietrei, nu uitaţi) pentru 40 de minute în medie. Fiecare cuptor are regimul său de funcţionare, de aceea spun “în medie”, pentru că fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaştem cuptorul ca să ştim cât ar trebui să lăsăm aluatul înăuntru, astfel încât nici să nu se ardă, nici să nu fie crud.

Mai jos, imagini pentru cele 2 gemene:

făinuri diferite, cantităţi diferite, aceeaşi formulă.

 

Despre grâu

Nu rezonez cu teoria conspiraţiei decât rareori, doar sunt femeie: femeile sunt interesate de ce e aici şi acum, aproape de ele, în intimitatea lor. Dar când citesc un articol atât de de-a-ndoarselea scris, mai că mă ia paranoia şi pe mine. Cum e posibil să dai vina pe grâu, să spui că oamenii o să renunţe la a-l mai mânca, să pui un titlu atât de şocant, când toată demonstraţia ta se bazează pe tâmpeniile făcute de om, nu de grâu? În loc să spui că cei care cultivă grâul sunt nişte tembeli, spui că grâul e de vină? Şi oameni, renunţaţi la a mai consuma grâu pentru că tot ce s-a spus până acum că grâul ar fi o binecuvântare pentru om, e o prostie? Că s-a demonstrat că făina albă e criminală, că adaosurile din făină sunt la fel, chimicalele din pământ la fel, asta ce înseamnă? Că grâul e de vină? Ce e asta? Conspiraţie sau epidemie de prostie? Nu mai bine îi îndemni pe oameni să-şi cultive propriul grâu, fără chimicale, aşa mai nepanificabil cum e el acum, dar măcar curat? Da, tot grâul de pâine, din ţară sau adus de afară este din acela la care s-a “umblat”, am mai scris pe undeva pe aici de ce şi cu ce scop. Noi mai avem din fericire câteva colţuri de pământ în ţară în care au scăpat loturi de grâu neatinse. Ca cel din care fac făina integrală cei de la Naturalia de exemplu.

Ca o replică, şi pentru echilibrarea vorbelor prost aşezate din articolul de care zic, vă scriu mai jos ce spunea Georges Ohsawa, fondatorul macrobioticii, pe la 1950.

“După părerea mea, lucrul cel mai ciudat în Occident este absenţa unor minime noţiuni asupra principiilor alimentare, acestea nefăcând obiectul niciunor programe de studiu în şcoală.

Odinioară aceste studii erau considerate de cea mai mare importanţă şi, la începuturile istoriei noastre, principalele alimente erau chiar zeificate. Textele Upanişad spun că înţelepţii, în căutarea lui Dumnezeu, credeau că el este reprezentat pe pământ prin grâu şi, tot în această tradiţie, familiile brahmane ortodoxe din sudul Indiei înalţă şi acum o rugăciune orezului înainte de a-l consuma. Cred că această asimilare a grâului cu Dumnezeu este concepţia cea mai importantă a omenirii. Ea a avut o influenţă enormă, ca şi cea a descoperirii focului. Ajungând însă aici (în occident), mi-am dat seama că aceste noţiuni au fost complet pierdute.”

(Georges Ohsawa – Zen macrobiotic, ed de Vest 2002).

Karinto

Pâinea în regimul Ohsawa

Ohsawa este fondatorul macrobioticii, ca dietă şi filozofie. Scopul filozofiei sale este acela de a permite omului să atingă fericirea eternă şi libertatea infinită. Pentru aceasta el trebuie să practice detaşarea, ceea ce implică obligaţia de a se dărui până la sacrificiu. De aceea omul trebuie să consume doar hrana strict necesară realizării echilibrului său interior, căci bunurile de consum fiind în cantităţi limitate orice exces este un prejudiciu adus altuia, fiind contrar noţiunii de detaşare (Zen macrobiotic, ed de Vest, 2002).

Acum 20 de ani am ţinut regimul Ohsawa nr 7, regim care mi-a transformat (în bine) organismul, incredibil de repede şi eficient. De atunci mă întorc periodic la reţetele din cartea de mai sus, pentru echilibrare. Prima pe care vi-o prezint aici este pâinea Ohsawa. Normal, nu?

Reţeta spune aşa: 4 părţi făină  de grâu, 2 de porumb, 2 de castane, 2 de hrişcă. Adăugăm puţin ulei şi câteva stafide, apoi frământăm totul cu apă. Coacem într-o formă unsă cu ulei şi deasupra ungem cu ou. Pentru bolnavi nu punem nici stafide nici nuci. Feliile de pâine pot fi prăjite în ulei. Această pâine nu conţine drojdie, deci nu este uşoară, dar este excelentă dacă este bine masticată.

Acum, reţeta cum o fac eu:

200 gr făină integrală de grâu (Ohsawa precizează că făinurile trebuie să fie întotdeauna integrale)

100 gr mălai

100 gr făină de hrişcă

un pumn de stafide galbene neînmuiate

un pumn de miez de nucă în bucăţi mici

3 gr sare

40 gr maia integrală

Nu am găsit până acum făină de castane, de aceea am eliminat-o din reţetă. Pun maia, pentru că este doar făină şi apă, mai mult, făină fermentată, iar undeva Ohsawa spune că e chiar indicat să mâncăm cerealele puţin fermentate (în loc să le aruncăm ca fiind stricate) deoarece sunt bune pentru stomac. Maiaua umflă puţin pâinea şi o face mai moale şi binenţeles nu conţine drojdia comercială în ea, aşa cum cere şi reţeta originală.

Amestec făinurile cu uleiul şi apa, cu sarea şi maiaua, şi frământ bine 2 minute. Dau drumul la cuptor la minim (cât se poate de mult sub 100 de grade) şi formez nişte chifle potrivite ca mărime şi grosime. Le aşez pe tava pe care am pus o foaie de copt şi le pun la cuptor. Le las 45 – 60 de minute, până când încep să se rumenească. Nu preîncălzesc cuptorul şi nici nu las aluatul la fermentat sau dospit.

Chiflele sunt extraordinar de gustoase. Sănătoase şi săţioase nu mai zic, dar sunt extraordinar de gustoase. Încercaţi să le faceţi, vă veţi simţi reconectaţi: conform macrobioticii, “omul nu este decât ultima verigă în timp a unei serii de fiinţe cu care el rămâne în simbioză“.

paine Oshawa