![]() |
|
![]() |
|
Se face un aluat de ciabatta care se lasă la fermentat o oră jumătate, cu 2 împachetări. Se face o preformare pe rotund, apoi se lasă acoperit cu folie 20 de minute. În tava de pizza se pune foaia de copt, apoi se întinde pe ea puţin ulei extravirgin, cât să formeze o peliculă fină. Se ia (cu paleta) aluatul rotund şi se pune cu sigiliul în jos pe foaia de copt, în tavă, apoi se apasă şi se întinde cu mâna, în mod uniform, până atinge marginile tăvii.
Pe deasupra se pun minimum de ingrediente, după plac şi după posibilităţi: ceapă tăiată subţire, ciuperci, ardei, cartofi, roşii, măsline … rozmarin şi sare. Se toarnă din nou ulei de măsline pe deasupra şi se lasă la dospit (acoperit cu folie, binenţeles) o oră şi jumătate.
Se coace în jur de 20 de minute în cuptorul preîncălzit la 220-240 de grade Celsius. E gata atunci când are o culoare sănătoasă, rumenită şi când aluatul s-a retras de la marginile tăvii cu un centimetru, doi.
Cu pâinea consumată treburile stau cam aşa: se porneşte de la pâinea din comerţ. Apoi boli sau gusturi detoxifiate dau semnalul de alarmă şi într-o primă fază se trece pe maşina de pâine. Pentru artişti şi naturişti, deja nu mai e loc de întoarcere şi nici de popas: mai departe ajung la pâinea cu maia. Dar pentru căutători şi îndrăgostiţi, ăsta nu e capătul drumului: urmează pâinea şi mai autentică, cea semi-preparată. Ca în final, precum şarpele care îşi înghite coada, să ajungem la origini: pâinea harică.
Reţeta de pâine dietetică semi-preparată am întâlnit-o indentic şi la Oshawa şi la Ieromonahul Ghelasie. Prilej de mare bucurie …
Ingrediente: 200 gr apă, 100 gr făină de orez, 25 gr făină de grâu/orz/ovăz/hrișcă, 50 gr mălai, sare
Mod de preparare: se pune amestecul de făinuri de mai sus în apa care clocotește si se face un piure (“cir”) gros, care fierbe rapid. Se lasă să se răcească și să se întărească. Este gustoasă și digestibilă, înlocuitorul cel mai bun al pâinii coapte. Se consumă cu varză murată, castraveți murați sau seminte uleioase râșnite.
E o mâncărică simplă şi gustoasă, care ne hrăneşte în câteva minute cât ne-ar fi hrănit frunzele crude în câteva ore, dacă nu le-am fi gătit. Se mănâncă cu pâine integrală de grâu sau secară, cu maia.
Ingrediente: 5 legături de ștevie / leurdă / spanac / lobodă / urzici / ceapă verde, 2 cepe roșii, usturoi, sare, ulei de măsline
Mod de preparare: Se pune ceapa tăiată mărunt să se călească în puțină apă, apoi se adaugă ștevia/etc crudă, spălată bine în prealabil și tăiată cât mai mărunt pe tocător. Volumul inițial va fi mare, dar odată ce frunzele încep să se înmoaie în sucul propriu, volumul va scădea. Nu e nevoie să fierbem frunzele înainte (nutrienţii rămân în apa de fiert), pentru că e suficientă apa care rămâne pe ele de la spălat, ca să le înmoaie. În altă oală călim rapid usturoiul tăiat bucățele în puțin ulei de măsline, apoi adăugăm frunzele, amestecăm un minut, potrivim de sare și închidem focul. Frunzele rămân aproape crocante și nu sunt ca un piure apos (ca atunci când le opărim înainte).