În iarna aceasta, cam o dată la două săptămâni, magazinul Naturalia din Calea Moşilor a organizat dezbateri pe tema gastronomiei bio, la care am fost şi eu prezentă alături de domnul doctor Chirilă. Dânsul prezenta principiile, povestea despre experienţele ca doctor şi răspundea la întrebări, iar eu pregăteam mostre de mâncăruri bio pe care le serveam participanţilor. În timpul acesta am aflat nenumărate lucruri interesante, pe care aş vrea în continuare să le împărtăşesc cu voi.
De exemplu: organismele umane au predispoziţie la boli, dar îmbolnăvirea are loc doar dacă omul greşeşte în stilul său de viaţă. 80% din greşelile pe care le facem acum în stilul nostru de viaţă sunt cele făcute la capitolul alimentar. Putem greşi la calitatea alimentelor alese, la tehnica de preparare a alimentelor (gastronomie) sau la ritmul meselor.
Primul principiu al gastronomiei bio este cel al integralităţii: alimentul consumat trebuie să fie integral. Putem să-l pregătim într-un fel anume, dar să nu scoatem din el părţi şi nici să-i adăugăm. Aşa cum îl găsim în natură, aşa e bun.
Dar noi ne-am învăţat în ultima sută şi ceva de ani să mâncăm din ce în ce mai nenatural. Mai alb de exemplu: făina cât mai albă, zahărul cât mai alb, sarea la fel. Noi, consumatorii, cerem alimentele rafinate, iar producătorii ni le dau.
Vrem ca zahărul să nu mai aibă miros de sfeclă sau trestie, iar producătorii ni-l rafinează şi ni-l pun pe masă alb strălucitor. Şi complet nenatural, pentru că faţă de miere, care are în compoziţie 2-3% zaharoză, zahărul rafinat este 96% zaharoză. Dacă experimentăm şi vrem să vedem cât zahăr putem să mâncăm şi câtă miere, observăm că organismul nu are senzor pentru zahăr şi ne lasă să mâncăm oricât, pentru că e “orb” la el. În schimb, la miere ne dă foarte clar mesajul să ne oprim când vrem să abuzăm.
Vrem pâine albă, iar făina să se comporte mereu la fel, să crească aluatul întotdeauna cu o eroare milimetrică. Aşa că morarii pun aditivi în făină, ca producţia să fie identică mereu şi pun amelioratori ca să adauge ce-au scos prin măcinare, adică: cortexul bobului de grâu, care conţine fibre şi minerale, stratul hialuronic, care conţine aminoacizii, emdospermul care conţine rezerva de amidon şi embrionul, care conţine fosfolipidele. Rămâne doar miezul bobului de grâu în făina albă, cel care conţine polizaharidele (zahărul rafinat e un dizaharid, deci în esenţă, făina albă şi zahărul rafinat sunt cam acelaşi lucru).
Vrem ca sarea să fie şi ea civilizată, de ce nu? Albă, fină, numai particule independente, neaglomerate. Sarea extrafină are de 30 de ori mai mult sodiu în ea faţă de sarea brută. Sodiul reţine apa şi produce edeme care atacă inima. Magneziul în schimb, a cărui lipsă din organism duce la infarct, e de 30 de ori mai puţin decât în sarea nerafinată.
Laptele praf e un dezastru pentru bebeluşi, oricât ar fi el de îmbogăţit artificial. Producătorii sunt nevoiţi să adauge 15 elemente în el, ca să-l facă să semene cu forma lui naturală.
Uleiul e rafinat cu benzină şi sodă caustică. Peste fructele oleaginoase se toarnă benzină, apoi, după ce se dizolvă fructele, se trimite un jet de aer cald peste compoziţia respectivă, ca să evapore benzina. Soda caustică se adaugă la sfârşit.
Margarina a fost inventată în timpul războiului, ca să ungă roţile de la tunurile nemţeşti. Era galbenă şi grasă, era foamete şi soldaţii au început să o întindă pe pâine. Are în compoziţia ei compuşii de tip “trans”, pe care organismul nu-i recunoaşte şi nici nu-i poate dizolva.
În finalul primei părţi şi ca o recapitulare: primul principiu al gastronomiei este un principiu al armoniei cu natura. Dacă alimentele pe care vrem să le mâncăm nu se găsesc aşa, sub forma respectivă, spontan în natură, înseamnă că nu sunt pentru noi.
