Tag Archives: maia

Ciabatta

Peste tot pe unde apare e hit. Toţi cei care o gustă se îndrăgostesc instantaneu de ea. Toţi o vor, toţi o doresc, iar ea se termină în câteva clipe, lăsând pofticioşii frustraţi. “Mamă, dacă ar şti megaimajul ce faci tu aici …”, “Cum ziceai că ai făcut pâinica aia gustoasă? Să fac şi eu. Sau ne înveţi tu la alt atelier?”, “Auzi? Era o cojiţă galbenă azi pe masă, tare bună … unde e restul?”, “E făcută cu maia? Zău? Am crezut că ai terminat cu pâinea aia făcută în casă şi te-ai dat şi tu pe brazdă să cumperi de la Paul”, “Frate mamă, mai trebuie să faci ciabatta! Nu e de râs, e foarte serioasă treaba!”

E vorba de ciabatta binenţeles. Să vă dau reţeta, aşa cum o fac eu:

– 100 grame de maia integrală de grâu (poate fi şi albă, normal, dar eu albă n-am, folosesc numai de grâu şi secară, integrale amândouă)

– 500 grame făină 650 “7 spice”

– 350 grame apă plată

– 50 grame ulei de măsline extravirgin

– 8 grame de sare neiodată

– 50 grame măsline negre Iliada, tăiate mărunt

– un praf de legume uscate

Amestec ingredientele într-un bol, pe rând, în ordinea lor: făina cu sarea şi praful de legume, adaug apa şi maiaua, uleiul şi măslinele. Frământ bine compoziţia care e neobişnuit de moale şi totuşi deloc lipicioasă. După ce toate sunt bine încorporate, bag tot bolul într-o pungă şi las la fermentat la temperatura camerei. În continuare ştiu ce ar trebui să fac, dar recunosc, nu fac. Nu am timp. Ar trebui să împăturesc aluatul de mai multe ori în următoarele două ore maxim, dar eu nici măcar nu stau acasă orele astea. Aşa că îl las cuminte pe pervazul ferestrei, să se descurce singur. Când în sfârşit am timp de el, îl răstorn ca o  grămăjoară ovală pe blatul înfăinat super-bine şi îi dau formă aşa cum am învăţat la cursul de brutari.

Îl tai întâi pe lungime în două sau trei părţi, în funcţie de cât de mari vreau să fac pâinicile. Apoi tai fiecare lungime transversal. Cu mâinile înfăinate desprind bucăţile de pe blat şi le pun cu grijă, îmbunătăţind (dacă vreau) forma, pe tavă.

Apoi bag toată tava într-un sac mare de plastic şi o pun în frigider. Ne mai vedem peste 10 ore.

Peste acele 10 ore, încălzesc bine cuptorul şi fac aburi înăuntru cu vasul cu apă. Scot pâinicile din frigider şi le pun direct pe piatră, una câte una. După 5 minute scot aburii, scad temperatura de la maxim la 220 de grade şi le mai las 20 de minute. Nu împrăştie miros aşa puternic în casă, ca o pâine cu secară de exemplu, doar mirosul de ulei de măsline se simte.

După ce le scot din cuptor, le aşez în coş să-şi aştepte fanii. Doar una pleacă cu mine, cea mai mică şi mai diformă. E singura pâine pe care o mănânc caldă, în mare viteză şi pe şest, că altfel n-apuc.

Restul se transformă în bază pentru gem şi caşcaval …

sau sendvişuri pentru şcoală

Băiatul meu, crescut în cultura star wars, le-a zis vreo săptămână ciubacauri, că el aşa a înţeles că se numesc. Şi aşa le-a rămas numele.

Despre maia, din nou

Un articol excelent de la my sisters kitchen:

How in the world does sourdough save energy?

First of all, any time we prepare our own food instead of buying it at the supermarket, we’re choosing a lower tech option.

*We start by saving the fuel cost of driving to the store to buy bread.

*We save the energy cost of the commercial manufacturing process of baking bread.

*We save the fuel costs of shipping commercial bread to stores.

*We know exactly what’s IN our bread because we’ve made it by hand. There are no additives or funky unnatural ingredients.

*Every step of the breadmaking process is done by hand. We don’t use mixers or blenders or any power-consuming appliances.

*We can even choose the option of baking our bread in the woodstove, on the charcoal grill, or over a campfire if we want to avoid using the oven.

*Both bread-making and the cultivation of sourdough starters have some great community implications. We’re not in this alone. Just like the yeasts in the sourdough, we can permeate our communities with change.

*Best of all, anyone can make this bread. The average individual who is trying to live responsibly, minimize use of non-renewable resources, maximize use of renewable resources, and make small but significant changes can easily start making bread like this.

*Sourdough starter itself is a great example on a small scale of a renewable and renewing resource. The crock of starter sitting on the counter can remind you every day that small things make a difference.

Clubul pâinii de sâmbătă

Am scris şi rescris textul de câteva ori, dar tot nu-mi place ce-a ieşit (noroc că am câteva poze). Ăsta nu e blog de literatură ca să încep să descriu emoţii şi sentimente, iar despre organizarea şi desfăşurarea atelierului de sâmbătă nu pot să spun decât că totul a decurs conform planului!  Ceea ce înseamnă ceva, pentru că e un plan pe care îl contruiesc de câteva luni şi pentru care am muncit mult. Aseară a fost prima fructişoară pe care a scos-o pomişorul de pâine din mine, e începerea etapei de împărtăşire. Am făcut tot ce-am putut, de aici încolo dacă e să fie nevoie de ce am eu de oferit bine, dacă nu, nu. Măcar ştiu că am dus la cap tot ce-a depins de mine.

Sâmbătă m-am simţit minunat şi vreau să  mulţumesc fetelor care au participat la atelier. Ele au ştiut de la bun început  că pâinea asta făcută în casă le va ridica nivelul de trai şi de aceea îmi doresc din toată inima să poată continua să facă pâine cu maia în cuptorul propriu, să nu li se pară greu sau complicat. Şi le doresc succes!

Pâine, borş şi un proiect, toate cu maia

N-am părăsit blogul, doar l-am rugat să aibă puţintică răbdare pentru că sunt multe de făcut primăvara în offline. Chiar şi acum o să-i ofer repede doar o scurtă dare de seamă ca să ştie că deşi nu scriu, măcar strâng materie primă pentru postări.

Ce pâini am mai făcut: cu mălai, floarea soarelui şi orz, cu făină de cânepă, cu unt de seminţe, cu ulei de cânepă, cu seminţe de fenicul (mulţumesc Adriana, într-adevăr superbă aromă), cu ceai în loc de apă, cu făină de susan şi năut … cu 30% maia, cu 40% maia, cu 50% maia. Pâinea noastră zilnică a ajuns precum cutia de bomboane a lui Forrest, nu ştii ce gust găseşti când o tai. În orice caz, pentru brânză cu ridichi şi ceapă, alba cu seminţe de in şi mac mi se pare cea mai bună.

Am făcut şi borş cu maia, s-a acrit mai greu, dar e mai limpede decât cel cu huşti. O să-i fac o poză data viitoare.

A fost în sfârşit şi prezentarea planului cu brutăria şi acum aştept rezultatele. În orice caz, mostrele duse au fost un succes (care s-a şi perpetuat datorită tranzitului intestinal îmbunătăţit grozav doar de la câteva felii mâncate acolo, în sală :D).

În final o maia-boltă, promisă lui Mari mai demult  şi o întrebare pentru cine ştie răspunsul: de ce e diferenţa aşa mare între cele 2 pâini de mai jos? Acelaşi aluat, unul copt în formă de chec, celălalt direct pe piatră. Aş vrea ca şi rotunda liberă să crească şi să înflorească ca cea strânsă în corset… 🙁