Tag Archives: cereale

Principiile gastronomiei naturiste – partea a doua

Principiul inducției patogenezice spune că nimic nu e mai periculos decât a lua un medicament (substanță procesată) în mod repetat. Doar alimentele se pot consuma în mod repetat, dar până și în cazul lor ar fi bună o variație după o perioadă de câteva luni. Nici măcar un ceai nu e bine să-l bem mai mult de trei luni (dacă-l bem zilnic, evident). Acesta este principiul care explică de exemplu, de ce nu e bine să consumăm sare cu iod. Chiar dacă avem nevoie de iod. Cei mai mulți dintre noi nu au, binențeles, cum nu avem nevoie nici de fluor. Dar chiar și cei care ar avea nevoie, după 3 luni ar trebui să înceteze, să facă o pauză sau să schimbe substanța. Așa se întâmplă și cu medicamentele care trebuie luate o perioadă mai lungă de timp: după un anumit interval medicul schimbă rețeta și prescrie alt medicament, pentru aceeași boală. Dar sarea nu se schimbă: mereu și mereu, iod și iod, iod și iod.

Alimentele convenționale conțin câteva zeci de substanțe procesate (E-urile). Astfel, chiar dacă avem grijă să mâncăm variat, dacă mâncăm numai alimente de pe raft, repetăm ingerarea acelorași substanțe farmacogene zi de zi: dacă nu iau E-ul acesta din unt, îl iau din carne; dacă îl evit din biscuiți, îl regăsesc în cașcaval.

Alt principiu: baza alimentației trebuie să fie cerealele și fructele. În Biblie scrie: ” Hrana voastră să fie seminţele ierburilor şi roadele pomilor”. Cerealele sunt singurele alimente cu care am putea trăi toată viaţa, dacă le mâncăm numai pe ele. Concentraţia de nutrienţi şi vitamine din grâu este comparabilă cu cea din laptele de mamă (nu degeaba i se spune grâului “laptele pământului”). În ele se găsesc toate principiile active care se găsesc în celelalte alimente, iar calitatea lor este superioară (de exemplu, calitatea proteinelor din grâu este mult mai bună decât cea a proteinelor din carne). Ca şi soiuri de grâu, spelta şi kamut sunt cele care au proteinele de cea mai bună calitate. Ca şi producţie, un grâu bio nu dă mai mult de 2000 kg la hectar.

Bun, cum să facem să mâncăm cât mai multe cereale? Facem o supă de cereale, un grâu fiert (cu fructe uscate sau proaspete, cu miere), presărăm pulberi de cereale în iaurt, punem musli (cereale+fructe) în lapte, mai facem o mămăligă, cumpărăm nişte rondele de orez, ne pregătim biscuiţi delicioşi din cereale deshidratate, gătim o mâncărică de orez, de hrişcă sau mei, coacem o pâinică cu maia.

 

 

Despre reeducarea simţurilor prin post

Nu vreau să vorbesc despre postul ortodox sau despre postul de vindecare în diferitele lui forme: de carne, lactate, vegetarian, vegan, negru, etc. Despre diete nici atât. Vreau să vorbesc puţin despre post ca recuperator al funcţiilor organismului. Despre post ca o bună pornire, singura pornire, pentru reeducarea simţurilor.

Un post simplu şi la îndemâna oricui are tărie sufletească, este postul nr. 7 al lui Ohsawa, integral cu cereale, 10 zile: “se poate mânca hrişcă, grâu, porumb, orez, orz, mei, toate integrale. Crude sau gătite cu sau fără apă, prăjite, coapte la cuptor, în orice cantitate, cu condiţia să fie bine mestecate”.

Spun că e fantastic după ce treci de primele zile mai triste, când obişnuinţele de comportament şi obiceiurile alimentare ţipă cât le e gura de mare, când durerile şi inflamaţiile ies din corp, unele tiptil, altele în forţă, când programul zilnic e dat peste cap, ba cu prea mult timp ocupat de mâncare, ba cu prea puţin.

E fantastic să începi să recuperezi simţul mirosului, de exemplu. Să-ţi dai seama că înainte nu percepeai nici a 10-a parte din aromele şi parfumurile din aer, să deosebeşti cu claritate o mireasmă de alta. De pildă, eu cel mai bine gătesc in post deoarece chiar dacă nu gust, mirosul mă ghidează cu exactitate ca să “potrivesc mâncarea” şi să pun tot ce trebuie şi cât trebuie: câtă sare, câte mirodenii. Copiii mă atenţionează de fiecare dată când au de strâmbat din nas la masă, mamă, ar trebui să mai ţii şi tu un post … ce mâncare faci atunci, ehe …

E fantastic şi calmul şi siguranţa cu care te mişti printre lucruri, de parcă timpul s-ar dilata şi faci pace cu obiectele din jur, niciunul nu se mai mişcă din loc, niciunul nu sare în drumul tău, niciunul nu ţi se strecoară din mâini şi cade pe jos. Te poţi ţine de orice program ţi-ai face, pe de o parte pentru că e binevenit să-ți ocupi mintea cu altceva decât doar cu gânduri despre mâncare şi pe de altă parte pentru că senzaţia aceea vâscoasă de lene dispare puf! din prima zi, ca şi cum n-ar fi existat niciodată.

Începi să simţi corpul cum vibrează şi-şi întinde antenele ridate, iar atenţia se ascute. Vezi totul mai bine şi la propriu şi la figurat. Şi parcă în sfârşit îţi poţi permite să laşi universul să-şi urmeze cursul, fără să intervii în treburile lumii.

Iar când revii din post, îţi dai seama că simţurile tale tocmai au fost reeducate. Sesizezi imediat nivelul de toxicitate a orice pui în gură, recunoşti din prima ceea ce ţi-ar face bine şi ce nu, ştii fără umbră de îndoială când şi cât ar trebui să mănânci. Devii propriul tău consultant nutriţionist, propriul tău doctor. Gastronomia bio capătă sens, iar respectul pentru mâncarea simplă, naturală îşi face în sfârşit apariţia.

Apoi decazi din nou. Cu prima gură de dulce, cu prima bucată de unt, cu prima murătură. Şi te mai suporţi aşa o vreme, apoi îţi aduci aminte ce zeu ai fost odată şi o iei de la cap.

bulgur-cu-hrisca