Pâine de vacanţă

Am stat 12 zile într-o vilă de lângă pădure, departe de lumea dezlănţuită. Departe de joburi, de treburi, de drumuri.

Şi pe măsură ce liniştea şi lenea se instaurau, pâinea făcută în avans de acasă, se termina. Şi după 8 zile au început apropourile: doar n-o să coborâm acum să cumpărăm pâine, nu?

Prinsă asupra faptului, cu borcanul de maia într-o mână şi făina în cealaltă, n-am mai avut ce zice. Şi am ajuns să demonstrez exact ce spunea Lavinia pe facebook, cum că pentru pâine nu e nevoie nici măcar de minimul necesar (bannetoane, lamă de crestat, cântar, termometru) de care ziceam eu acolo. Doar făină, apă, cuptor, sare şi maia.

paine-de-vacanta

Am făcut aluatul ochiometric, l-am dospit într-un bol de ceramică cu o pânză înfăinată (ca să tragă umezeala din aluat) şi l-am copt în singurul vas de mers la cuptor pe care-l avea bucătăria respectivă: o tigaie metalică fără mâner.

Am scos pâinea după o jumătate de oră de coacere, am pipăit-o, şi mi-am adus aminte de primele încercări, când o apăsam, o ciupeam, o miroseam, dar nu ştiam la ce să mă aştept … acum a fost clar, încă 10 minute de temperatură maximă (:

Faţă de cuptorul meu de acasă ăsta a ars-o puţin pe deasupra, frumos, cât să semene mai degrabă cu o pâine făcută pe cuptorul cu lemne. Gustoasă şi a noastră, pâine de casă mâncată în intimitatea singurătăţii noastre şi fără să mai fim nevoiţi să coborâm în staţiune :).

taraneasca

2 thoughts on “Pâine de vacanţă

  1. Lav Lazar

    Sper ca la anul sa fiu si eu in tabara si sa facem in doua un atelier de paine:) Sau poate in mai multi!

Comments are closed.