Monthly Archives: September 2013

Despre educarea copiilor

La ateliere, întreb de obicei participanţii la început de unde ştiu de pâinea cu maia, dacă au mai făcut pâine şi ce fel de pâine, de ce îi interesează, etc., ca să ştiu cum îmi organizez informaţiile cât mai personalizat pentru ei.

putina-teorie-despre-maia

La atelierul din 9 septembrie un răspuns anume mi-a plăcut în mod deosebit. Una dintre participante părea puţin supărată că trebuie să înveţe să facă pâine cu maia şi am întrebat-o dacă mi se pare mie sau nu, şi dacă nu, de ce totuşi a mai venit dacă nu-şi doreşte să facă asta. Răspunsul a fost cuceritor (pentru mine) păi am loc de întors? fata mea nu mai mănâncă pâine cumpărată, pentru că îmi spune că aia nu e pâine … ea vrea numai pâine ca la grădiniţă, doar aia e Pâine! Dar ce grădiniţă? întreb eu intrigată. Cum ce grădiniţă? Echilibria!

Ah, am fost aşa de fericită … Doamna bucătăreasă de la Echilibria a venit acum o jumătate de an la atelier, trimisă de doamna directoare, şi de atunci, în fiecare zi, copiii mănâncă pâine cu maia. Iar acum o mămică e nevoită să înveţe să-i facă şi ea acasă fetiţei acest tip de pâine. Jos pălăria în faţa doamnei directoare pentru că le educă copiilor şi gusturile la mâncare … să mai spun că e vorba de o grădiniţă de tip Montessori?

aluat-pentru-painea-de-casa

Atelier de pâine de casă cu maia la Braşov!

Voi ţine atelierul de sâmbătă, 7 decembrie, la Yamy – Mini Chef Academy din Braşov!

Voi pleca cu un tren de dimineaţă şi mă voi întoarce seara. Îmi fac de acum planul pentru transportul maialei şi al celorlalte ustensile şi sunt tare emoţionată, pentru ca primul atelier din afara Bucureştiului s-a nimerit să fie la munte!

DSC_0033

 

Pâine de vacanţă

Am stat 12 zile într-o vilă de lângă pădure, departe de lumea dezlănţuită. Departe de joburi, de treburi, de drumuri.

Şi pe măsură ce liniştea şi lenea se instaurau, pâinea făcută în avans de acasă, se termina. Şi după 8 zile au început apropourile: doar n-o să coborâm acum să cumpărăm pâine, nu?

Prinsă asupra faptului, cu borcanul de maia într-o mână şi făina în cealaltă, n-am mai avut ce zice. Şi am ajuns să demonstrez exact ce spunea Lavinia pe facebook, cum că pentru pâine nu e nevoie nici măcar de minimul necesar (bannetoane, lamă de crestat, cântar, termometru) de care ziceam eu acolo. Doar făină, apă, cuptor, sare şi maia.

paine-de-vacanta

Am făcut aluatul ochiometric, l-am dospit într-un bol de ceramică cu o pânză înfăinată (ca să tragă umezeala din aluat) şi l-am copt în singurul vas de mers la cuptor pe care-l avea bucătăria respectivă: o tigaie metalică fără mâner.

Am scos pâinea după o jumătate de oră de coacere, am pipăit-o, şi mi-am adus aminte de primele încercări, când o apăsam, o ciupeam, o miroseam, dar nu ştiam la ce să mă aştept … acum a fost clar, încă 10 minute de temperatură maximă (:

Faţă de cuptorul meu de acasă ăsta a ars-o puţin pe deasupra, frumos, cât să semene mai degrabă cu o pâine făcută pe cuptorul cu lemne. Gustoasă şi a noastră, pâine de casă mâncată în intimitatea singurătăţii noastre şi fără să mai fim nevoiţi să coborâm în staţiune :).

taraneasca