Despre grâu

Nu rezonez cu teoria conspiraţiei decât rareori, doar sunt femeie: femeile sunt interesate de ce e aici şi acum, aproape de ele, în intimitatea lor. Dar când citesc un articol atât de de-a-ndoarselea scris, mai că mă ia paranoia şi pe mine. Cum e posibil să dai vina pe grâu, să spui că oamenii o să renunţe la a-l mai mânca, să pui un titlu atât de şocant, când toată demonstraţia ta se bazează pe tâmpeniile făcute de om, nu de grâu? În loc să spui că cei care cultivă grâul sunt nişte tembeli, spui că grâul e de vină? Şi oameni, renunţaţi la a mai consuma grâu pentru că tot ce s-a spus până acum că grâul ar fi o binecuvântare pentru om, e o prostie? Că s-a demonstrat că făina albă e criminală, că adaosurile din făină sunt la fel, chimicalele din pământ la fel, asta ce înseamnă? Că grâul e de vină? Ce e asta? Conspiraţie sau epidemie de prostie? Nu mai bine îi îndemni pe oameni să-şi cultive propriul grâu, fără chimicale, aşa mai nepanificabil cum e el acum, dar măcar curat? Da, tot grâul de pâine, din ţară sau adus de afară este din acela la care s-a “umblat”, am mai scris pe undeva pe aici de ce şi cu ce scop. Noi mai avem din fericire câteva colţuri de pământ în ţară în care au scăpat loturi de grâu neatinse. Ca cel din care fac făina integrală cei de la Naturalia de exemplu.

Ca o replică, şi pentru echilibrarea vorbelor prost aşezate din articolul de care zic, vă scriu mai jos ce spunea Georges Ohsawa, fondatorul macrobioticii, pe la 1950.

“După părerea mea, lucrul cel mai ciudat în Occident este absenţa unor minime noţiuni asupra principiilor alimentare, acestea nefăcând obiectul niciunor programe de studiu în şcoală.

Odinioară aceste studii erau considerate de cea mai mare importanţă şi, la începuturile istoriei noastre, principalele alimente erau chiar zeificate. Textele Upanişad spun că înţelepţii, în căutarea lui Dumnezeu, credeau că el este reprezentat pe pământ prin grâu şi, tot în această tradiţie, familiile brahmane ortodoxe din sudul Indiei înalţă şi acum o rugăciune orezului înainte de a-l consuma. Cred că această asimilare a grâului cu Dumnezeu este concepţia cea mai importantă a omenirii. Ea a avut o influenţă enormă, ca şi cea a descoperirii focului. Ajungând însă aici (în occident), mi-am dat seama că aceste noţiuni au fost complet pierdute.”

(Georges Ohsawa – Zen macrobiotic, ed de Vest 2002).

Karinto