În căutarea pâinii părăsite  de acasă, cât am fost la Londra m-am întâlnit cu Jane Mason, fondatoarea Virtuous Bread şi Bread Angels.

I-am trimis un mail miercuri, uite, eu sunt asta şi fac asta, mai stau o zi la Londra, nu vrei să ne întâlnim? Iar ea a răspuns într-un sfert de oră, mi-ar plăcea la nebunie să ne întâlnim!

A fost o întâlnire de gradul trei, zău. Eram amândouă îmbrăcate la fel, arătam aproape la fel, ea făcuse Montessori, eu predau la Montessori, tatăl ei e fizician, eu sunt fizician, fusese în 2008 în România şi i se păruse una din cele mai frumoase ţări de pe glob şi mai ales, se apucase să facă pâine artizanală, aşa dintr-o dată, pe nepusă masă, la fel ca mine. Când am început să discutăm despre pâine ne furam cuvintele şi ne terminam frazele una alteia, de la un moment dat nici nu mai încheiam ideea, ci spuneam doar, ştii tu … (:

Jane a început, la fel ca toţi brutarii artizani, vânzând pâinea minunată pe care o făcea. După un timp a început să ţină ateliere de pâine, a organizat Clubul de pâine, apoi a inventat temenul de Bread Angel şi a început să ţină cursuri de antreprenoriat: cum să deschizi un home-business având ca obiect de lucru pâinea artizanală. Aici frazele şi ideile noastre s-au despărţit, pentru că la noi în ţară legea e atât de greoaie, că e practic imposibil să deschizi legal un astfel de HBB. Ştia şi ea că are noroc că Anglia e una din puţinele ţări europene care facilitează afacerea de acasă, ştia că în România nu se poate, că nici în Germania, nici în Italia, Spania sau Franţa. Eu nu ştiam, credeam că suntem singurii oropsiţi. Aşa că ideea noastră comună de a schimba lumea cu ajutorul pâinii s-a concretizat diferit: ea le învaţă pe doamnele care vor să-şi deschidă brutărie artizanală în propria bucătărie, având ca şi clienţi vecinii de pe o rază de 1 km, iar eu ţin Ateliere de pâine pentru doamnele şi domnii care vor să-şi îmbunătăţească stilul de viaţă prin mâinile proprii.

Binenţeles, având 2 ani în plus de experienţă faţă de mine, am copleşit-o cu întrebări: despre cuptor – fiecare cuptor e un mister pe care doar proprietarul îl poate desluşi – despre piatra de cuptor – de ce să consumi atâta gaz sau curent, când poţi foarte bine să o coci în tava cuptorului, care se încinge în doar 10 minute, pe un pat de griş? – despre pâinea cu găuri după care sunt disperaţi oamenii noştri – de ce să vrea cineva găuri? pe acolo pică untul şi gemul – despre aburi – când deschizi uşa cuptorului să bagi pâinea, cât abur iese, cât scade presiunea şi implicit temperatura?  – despre formulele stricte din cărţile de brutărit – a, dar pâinea trebuie făcută când ai timp şi nevoie, e ceva vital, de bază vieţii, trebuie tratată cu simplitate şi în mod natural – despre indentaţia aluatului – dospirea e completă când aluatul se ridică într-un minut, un minut jumătate cel mult – şi alte despre-uri, dar pe care nu mi le mai amintesc în mod volitiv acum.

Mi-a promis că-mi trimite notiţele ei pentru Atelier, şi mi le-a trimis. A fost o confirmare extraordinară pentru mine, deoarece, în mod curios (oare?), notiţele ei sunt aproape identice cu ale mele. I-am spus că am o oarecare nesiguranţă, deoarece am inventat (inspirată de Iulian) totul de una singură, metodica, programa şi tehnica de Atelier. Iar răspunsul ei a fost că dacă suntem două care am inventat acelaşi lucru, înseamnă că e corect. Deci sunt foarte fericită şi uşurată.

Urmează altă întâlnire programată cu ea, de data asta aici, urmează apariţia primului Bread Angel de România. Şi poate reuşim să schimbăm legislaţia, ca să nu mai fie nimeni nevoit să muncească la negru…(: