Cel mai bun aluat de pizza se face cu 5 zile înainte de momentul coacerii, aşa au spus italienii de la curs. Sunt italieni, e pizza, deci n-am de ce să nu-i cred. Dar n-am reuşit niciodată să ţin aluatul mai mult de 3 zile în frigider. Disperare mare: parcă ne stă în drum punguţa aia cu aluat şi unul sau altul o scoate şi mi-o pune demonstrativ pe masă.

Binee atuunci …

Aluatul se frământă câteva minute bune. E destul de prietenos datorită uleiului şi de aceea nu numai că e uşor de mânuit, dar e chiar o plăcere. Apoi, imediat, se porţionează şi se pun bucăţile în pungi de plastic în frigider. Noi de exemplu, pentru 5 persoane dintre care 3 adolescenţi şi un bărbat (4 indivizi mâncăcioşi vreau să zic), împărţim aluatul în două pungi egale. Dintr-una (adică din jumătate de kg de făină) ies două tăvi de cuptor, cu aluat de jumătate de centimetru.

Topping? Cât mai simplu în principiu. Roşii şi caşcaval (sau mozzarela, evident) e minimum, iar roşii, caşcaval, ceapă, măsline, ciuperci şi ardei e maximum. Binenţeles că se poate adăuga orice şi oricât la urma urmei, chiar şi mămăligă vorba cântecului, români suntem. Numai că aia nu mai e pizza, e varză. Probabil gustoasă.

Pentru aromă se pune busuioc proaspăt sau uscat, rozmarin frunzuliţe (nu praf). Roşiile se înlocuiesc pe timp de iarnă cu suc de roşii făcut din roşii mici şi dulci, sau sos de roşii pregătit special (tot toamna, ca şi conservă) pentru pizza sau senvişuri-pizza. Ordinea toppingului: se pune întâi caşcavalul (de foarte bună calitate) ras, apoi roşiile, sucul sau sosul şi în sfârşit, celelalte ingrediente, dacă mai sunt.

Se lasă în cuptorul încălzit în prealabil, 20 de minute la 180 de grade.