Tag Archives: macrobiotica

Despre sare

George Ohsawa (Zen macrobiotic, ed. de Vest 2002):

“Sunt extrem de surprins să constat că medicina modernă manifestă o teamă de sare, cu toate că nu se bazează pe niciun fel de date ştiinţifice. Funcţia cea mai importantă a corpului nostru se bazează pe un bun echilibru dintre sodiu şi potasiu în sânge şi mai ales în creier. În plus, omul a creat o civilizaţie datorită descoperirii focului şi a sării, considerate ca bunul cel mai de preţ al vieţii noastre încă de la începuturile istoriei. “Salariul” se plătea în sare, Isus spunea că trebuie să fim sarea pământului. Dacă sângele nostru este prea sărac în sare, suferim de acidoză. Astfel că ne putem întreba de unde provine o asemenea teamă de sare, dacă nu de la o superstiţie.”

sare-de-mare-neiodata

Adăugarea în mâncare a unei prize de sare marină nerafinată şi neîmbogăţită, este deci un principiu al macrobioticii.

Pâinea în regimul Ohsawa

Ohsawa este fondatorul macrobioticii, ca dietă şi filozofie. Scopul filozofiei sale este acela de a permite omului să atingă fericirea eternă şi libertatea infinită. Pentru aceasta el trebuie să practice detaşarea, ceea ce implică obligaţia de a se dărui până la sacrificiu. De aceea omul trebuie să consume doar hrana strict necesară realizării echilibrului său interior, căci bunurile de consum fiind în cantităţi limitate orice exces este un prejudiciu adus altuia, fiind contrar noţiunii de detaşare (Zen macrobiotic, ed de Vest, 2002).

Acum 20 de ani am ţinut regimul Ohsawa nr 7, regim care mi-a transformat (în bine) organismul, incredibil de repede şi eficient. De atunci mă întorc periodic la reţetele din cartea de mai sus, pentru echilibrare. Prima pe care vi-o prezint aici este pâinea Ohsawa. Normal, nu?

Reţeta spune aşa: 4 părţi făină  de grâu, 2 de porumb, 2 de castane, 2 de hrişcă. Adăugăm puţin ulei şi câteva stafide, apoi frământăm totul cu apă. Coacem într-o formă unsă cu ulei şi deasupra ungem cu ou. Pentru bolnavi nu punem nici stafide nici nuci. Feliile de pâine pot fi prăjite în ulei. Această pâine nu conţine drojdie, deci nu este uşoară, dar este excelentă dacă este bine masticată.

Acum, reţeta cum o fac eu:

200 gr făină integrală de grâu (Ohsawa precizează că făinurile trebuie să fie întotdeauna integrale)

100 gr mălai

100 gr făină de hrişcă

un pumn de stafide galbene neînmuiate

un pumn de miez de nucă în bucăţi mici

3 gr sare

40 gr maia integrală

Nu am găsit până acum făină de castane, de aceea am eliminat-o din reţetă. Pun maia, pentru că este doar făină şi apă, mai mult, făină fermentată, iar undeva Ohsawa spune că e chiar indicat să mâncăm cerealele puţin fermentate (în loc să le aruncăm ca fiind stricate) deoarece sunt bune pentru stomac. Maiaua umflă puţin pâinea şi o face mai moale şi binenţeles nu conţine drojdia comercială în ea, aşa cum cere şi reţeta originală.

Amestec făinurile cu uleiul şi apa, cu sarea şi maiaua, şi frământ bine 2 minute. Dau drumul la cuptor la minim (cât se poate de mult sub 100 de grade) şi formez nişte chifle potrivite ca mărime şi grosime. Le aşez pe tava pe care am pus o foaie de copt şi le pun la cuptor. Le las 45 – 60 de minute, până când încep să se rumenească. Nu preîncălzesc cuptorul şi nici nu las aluatul la fermentat sau dospit.

Chiflele sunt extraordinar de gustoase. Sănătoase şi săţioase nu mai zic, dar sunt extraordinar de gustoase. Încercaţi să le faceţi, vă veţi simţi reconectaţi: conform macrobioticii, “omul nu este decât ultima verigă în timp a unei serii de fiinţe cu care el rămâne în simbioză“.

paine Oshawa

Despre apă

Aş vrea să spun două vorbe despre două sfaturi nutriţioniste care se bat cap în cap. Unul, de mare actualitate şi pe care îl cunoaştem prea bine cu toţii, spune că trebuie să bem 2 l de apă pe zi, că vrem, că nu vrem. Celălat, în care suntem îndemnaţi să bem cât mai puţină apă, ne este oferit de Ohsawa:

“Este dificil să ne obişnuim să bem mai puţin, este mai greu decât să ajungem să mâncăm mai puţin sau mai simplu. Corpul nostru este în mare parte compus din apă, dar cerealele fierte conţin 60-70% apă, iar legumele între 80-89%, astfel că bând în plus multe lichide, absorbim automat prea multă apă, care este Yin. Dacă vreţi să acceleraţi rezultatele curei macrobiotice, trebuie să beţi mai puţin, astfel încât să urinaţi doar de 2 ori pe zi – femeile, şi de 3 ori – bărbaţii. Formula beţi cât vreţi nu este o bună recomandare, iar autorul ei ignoră desigur minunea metabolismului renal şi în special cel al glomerulelor lui Malpighi.” (din Zen macrobiotic, ed de Vest, 2002).

Pentru noi, cei care trăim şi mâncăm în ziua de azi, cele două sfaturi sunt doar jumătăţi de adevăr, iar jumătăţile de adevăr sunt mai rele decât neadevărurile. Sau altfel spus, pentru noi, adevărul se află la mijloc.

Ohsawa are perfectă dreptate, că trebuie băută cât mai puţină apă (care este Yin), dar doar cu condiţia ca restul alimentelor consumate să facă parte dintr-un regim simplu şi cât mai curat. Simplu, adică format din cât mai puţine tipuri de alimente (cereale, legume, nuci, fructe) locale. Curat, adică neaditivat, neameliorat, netoxifiat cu chimicale. În ziua de azi e extrem de greu şi dificil să găseşti alimente curate, naturale. Şi mai dificil este să păstrăm un regim fără dulciuri, cafea, ceai colorat chimic, fără prea multe alimente de origine animală (cele provenind de la animale domestice, ca untul, brânza, carnea, sunt tratate chimic, în timp ce marea majoritate a animalelor sălbatice sunt încă pure). În cazul în care consumăm aceste alimente, trebuie să bem multă apă, pentru a curăţa toxinele din noi. Apa joacă în acest caz rol de apă curgătoare, râul în care se deversează toxinele la prima mână (restul ajung în limfă) şi care trebuie să fie cât mai bogat şi să curgă cât mai repede, pentru a le elimina rapid şi eficient.

În consecinţă, trebuie să bem apă după cum mâncăm. Principiile macrobioticii spun să reglăm prin nutriţie influenţele exterioare, dar şi să reglăm alimentele consumate între ele, astfel încât să păstrăm echilibrul corpului. Dacă reuşim să mâncăm curat, e nevoie de puţină apă, dar dacă mâncăm inconştient şi aruncăm în noi orice ne pică în mână, atunci mai bine e să urmăm sfatul nutriţioniştilor de azi şi să bem multă apă, ca să mai salvăm ce poate fi salvat.