A fost şi ultimul Atelier/Curs de pâine cu maia din locaţia de la Ateneu şi tare rău îmi pare după ea: un loc elegant, intim, dotat cu un cuptor minunat. Şi extraordinar de nezgomotos, chiar dacă e în buricul Bucureştiului: întotdeauna cât făceam curat la sfârşit deschideam geamul şi ascultam mierla cum cântă. Atât şi nimic mai mult, parcă eram la ţară, departe de lumea dezlănţuită.
Atelierul de ieri a fost cel mai spiritual din toate, aşa s-au potrivit participanţii. Poveşti din cărţi, de la expoziţii, de la bunici.
S-a mâncat toată pâinea proaspăt coaptă, o premieră. De obicei mai existau reţineri, dar ieri … aşa-i cu ultima pâine.
Pentru că n-a mai fost Liviu, nici Iulian, care să mă ajute cu documentarea Atelierului în imagini, am făcut doar 4 poze, şi alea cu mâinile înfăinate. Iată-le:
Era un loc intr-adevar…confortabil !
Sa speram ca urmatoarea locatie va fi si mai si…
Succes !
Buna seara,
va multumim din tot sufletul pentru atelier, faceti niste paini minunate si foarte gustoase.
A mea a iesit tare buna, si aromata, deja am mancat jumatate 🙂 va pun o poza sa o vedeti.
Am si pregatit un nou aluat pentru o painica.
Mult succes si sper sa ne auzim cu bine, poate la un nou atelier pentru cozonac.
O seara buna,
Adina
Sunt sigur ca noua loctie va fi mai spatioasa si va putea oferi mai multe locuri pentru cursanti. Totul e sa o gasim 🙂
Se pare ca noua locatie e chiar mai putin spatioasa … 🙁
Dar mai cautam, nu?
Multumesc si eu Adina. O sa pun painica ta in “Albumul de familie” 🙂
Numai bine si spor la painici bune.
Greu de gasit ceva si mai si …):
Multumesc Iulian (: